Personalitati albaneze
Marin Barleti
1460 – 1513
Celebrul istoric Marin Barleti este cea mai de seamana figură a mişcării umaniste albaneze din sec. XV – XVI. S-a născut în 1460 în oraşul Shkodra. Tănăr fiind, în 1478, a participat la apărarea oraşului natal de forţele osmane. Eroismul compatrioţilor săi l-a marcat atunci, iar asta la determinat sa-i imortalizeze în operele lui istorice dedicate razboiului pentru apărarea patriei. Căderea oraşului Shkodra, ultimul bastion al rezistenţei albaneze după moartea lui Skanderbeg, l-a obligat Barlet să migreze în anul 1504 in Venetia. Capodopera lui, cea care l-a facut notoriu în lume este ”Istoria vieţii şi actelor lui Scanderbeg”, scrisă în latina şi publicată la Roma în jurul anilor 1508 – 1510. Această operă a fost republicata de trei ori în latina, a fost tradusa în mai multe limbi europene şi a devenit sursa unei literaturi bogate despre eroul nostru naţional. Ea a fost tradusa în italiana, franceza, rusa, greacă, până si în japoneză.
Motivul pentru care a devenit celebră această carte, în afara de faptul că este o operă istorică de mare valoare, deoarece a fost elaborata intrun stil elegant face ca ea sa ramana si o operă de valoare literara a epocii in care a fost scrisa. Folosind un limbaj bogat a putut să descrie cu o maiestrie plastică figura legendară eroului. Istoria descrisă de Barlet se referă la perioada glorioasa a luptei poporului albanez sub conducerea lui Scanderbeg (1444 – 1467) împotriva Imperiului Ottoman. Măndria autorului pentru calităţile poporului albanez, dragostea şi adorarea eroului, care si-a pus amprenta asupra unei epoci din istoria poporului albanez, este evidentă şi justificată de faptul că el însuşi era un supravieţuitor, un contemporan al eroului, un participant activ la evenimentele pe care descrie.
Opera lui Barleti are un mesaj important pentru poporul albanez însuşi, care conţine dragostea pentru libertate, pentru patrie, pentru poporul albanez. Printre altele el scrie: ”…nu există ceva mai valoros, mai sfănt decât patria, nu există sarcină mai sfăntă decât să-ti dai viaţa pentru apărarea ei de ocupatorii străini. Să nu pomeniţi niciodată că s-a scurs sănge, că s-a luptat cât trebuie, fiindcă dragostea pentru ea depăşeşte orice altă dragoste”
Barleti apără dreptul poporului albanez pentru a trăii liber, slaveste omul şi puterea lui, eroismul uman, dragostea firească pentru pămănturile înaintaşilor.
O altă operă istorică a marelui scriitor este ”Asediul Shkodrei”, in care Barleti descrie cronologic evenimentele la care el însuşi a fost participant in 1478. Aceasta s-a întămplat la aproape 10 ani după moartea lui Scanderbeg. Au fost 10 ani de lupte neanterupte, când armatele osmane au fost motivate sa atace datorita moartii eroului nostru naţional.
—————————————————————————————-
|
Vangjel Zhapa (1800-1865) Zappas was a philanthropist who financed the revival of the modern Olympic Games approximately 1,460 In 1831 Zappas migrated to the border of Wallachia and Moldavia. By the 1850s he had become one of the wealthiest men in eastern Europe. He managed his financial empire from his estate in Brosteni, Ialomita, in Wallachia and lived on the outskirts of Brasso (now Brasov) near the borders of Wallachia, Transylvania and Moldavia (now Romania). He made his fortune in land and agriculture and with this wealth he acquired shares in the Greek Steamship Company (aka Hellenic Steam Navigation Company). Zappas was inspired by the ideas of, the Greek poet and newspaper editor, Panagiotis Soutsos to sponsor the revival of the Olympic Games. In 1856 Zappas wrote to King Otto, of Greece, proposing a permanent revival of the ancient Olympic Games and generously offered to finance the revival. On July 13, 1856 Zappas was praised in the Helios newspaper (published by Soutsos). The article suggested that Zappas’ name should be ranked amongst the heroes of ancient Greece when the Olympics was re-established. On November 15, 1859 the first modern and international revival of the athletic Olympic Games took place in Athens, Greece. This revival inspired Dr William Penny Brookes from Much Wenlock, Shropshire, United Kingdom to further develop his modern Olympic Movement by adopting events into the Wenlock Olympian Games from the 1859 Athens Olympic Games, and organise a national event in the United Kingdom. This was the first modern event outside of Greece that was worthy of being called an Olympic Games. It was held at the original Crystal Palace, in London, in 1866. Dr Brookes in turn inspired Baron Pierre de Coubertin from Paris, France, to found the International Olympic Committee. The legacies of both Evangelis Zappas and his cousin Konstantinos Zappas were also used to fund the Athens 1896 Olympic Games. Although George Averoff was encouraged by the Greek government to fund the refurbishment of the Panathenian stadium, for the Athens 1896 Games, Evangelis Zappas had already fully funded the refurbishment forty years earlier.
[For more about the biography and history of Evangelis Zappas refer to: (1). "The Modern Olympics - A Struggle for Revival" by David C. Young, published by The Johns Hopkins University Press, 1996 [ISBN 0-8018-5374-5]; (2). Zappeio 1888-1988, published in the Greek language by the ‘Epitropi Olympion kai Klirodimaton’ for the centenary of the Zappeion, without an ISBN; (3). Evangelis Zappas and the modern Olympics (at the official Zappeion Megaron website).] |
————————————————————————-
Angelica Palli
1798 – 1875
Angelica Palli s-a născut în Livorno la 22 noiembre 1798 din parintii, tatal Panajotti şi mama Dorotea.
A fost o scriitore italiana a anilor 1800. A scris multe cărţi şi poezii. Tatal Panajot era din Çameria şi numele lui este tipic albanez, se foloseşte şi astazi in Albania. Angelica s-a născut din părinţi veniţi din Epir (din Çameria, teritoriu albanez pînă la 1914, care a fost ocupat de Grecia). Scrisurile ei au fost dedicate Epirului, mai ales perioadei in care albanezii şi grecii au început lupta împotriva ocupaţiei Ottomane. In acea perioada, ea s-a interesat de problemele poporului ei de origine din Epir, transformănd salonul ei literar într-un centru de donaţii şi de discuţii. A studiat limba greacă antică şi modernă, şi a transcris în alfabetul italian operele maestrului De Courei. În Albania, Angelica Palli nu era cunoscută, nici astazi nu este prea cunoscută. Niko Stillo, cel mai mare albanolog din zilele noastre, a scris o carte cu titlul ”Fata çame din diaspora – Fata din Çameria şi din diaspora”. El povesteşte despre Angelina, si ne spune ca a fost o celebra academiciana italiana din perioada respectiva, care a scris şi poezii în limba albaneză; si din pacate putini albanezi din zilele noastre o cunosc. Cum se poate?
O parte din poezia ei este dedicata Epirului, scrie despre albanezi şii greci, despre bătăliile şi despre dificultăţile acelor timpuri aflate sub dominatia Imperiului Ottoman.
Dupa căsătorie avea două nume, Angelica Palli Bartolommei. Scriitoare şi patriota, moare în Livorno la 1875.
———————————————————————-
Abdyl Frashëri
Patriot democrat albanez
1839 – 1892
Patriotul, diplomatul, politicianul Abdyl Frashëri, s-a născut în satul Frashër, judeţul Përmet, Albania. A fost unul dintre ideologii renaşterii naţionale, principal conducător al Ligii din Prizren (1878), Erou Naţional.
S-a născut întro familie de Spahi care provine de cunoscuta familie Dakollari din Frashër. Este fratele cel mare a lui Naim şi Sami Frashëri. A copilărit la ţară şi la vărsta de 18 ani s-a mutat în Ianina unde a găsit de lucru. A fost distins ca personalitate politică inca din 1877, cănd s-a declanşat Criza Estică , care punea în pericol pămănturile albaneze. Ca preşedinte al Komitetului Albanez din Ianina, care s-a format în acel an, a compus proiectul declaratiei independenţei Albanie, prin răscoala de eliberare antiosmană. Speranţele si propunerile lui pentru realizarea unui stat independent, la negocierile din decembrie 1877, n-au fost acceptate nici de catre ruşi şi nici de greci. Din Iulie 1877, negocierile cu grecii pentru crearea unei alianţe politico-militare greco-albaneză impotrivă Imperiului Ottoman, au eşuat. Atena nu a acceptat crearea unui stat albanez independent la graniţele ei vestice.
La sfărşitul anului 1877, Abdyl Frashëri (pe atunci, deputat al Ianinei în al doila Parlament osman) a fost ales preşedinte Comitetului Central pentru Apărarea Drepturilor Naţionalităţii Albaneze, format în Istambul, numit pe scurt Comitetul din Istambul. El a dat un contributie preţioasa pentru construirea platformei politice, care a fost adoptata de Mişcarea Naţională, după înfrăngerea armatei turce şi după semnarea Tratatului Sfăntului Stefan, in 1878. După teza lui, în condiţiile creeate de tendinţele expansioniste ale Imperiului Rus în Balcani, interesele puterilor occidentale de a menţine în picioare Imperiul Ottoman, şi intenţiile monarhiilor balcanici din tarile vecine pentru segmentarea Albaniei, soluţia potrivită (provizorie) era crearea unui stat autonom albanez sub suzeranitatea Sultanului, sau varianta minimă, crearea unui vilaet unit albanez în cadrul Imperiului Osman, unde se vor sanxiona graniţele etnice şi drepturile culturale albaneze. Această platforma a fost publicata în prestigioase reviste şi ziare occidentale în primăvara anului 1878. A participat activ la înfiinţarea Ligii Albaneze din Prizren, care a adoptat această platformă politică. Abdyl Frashëri s-a distins ca organizator, lider, diplomat şi activist al ei. Principala lui activitate s-a desfasurat în regiunile vilaietelor Ianinei (Epir) şi Scopliei (Kosovo). Niciodată nu a desprins lupta pentru apărarea integrităţii teritoriale de autonomia Albaniei. În adunarea membrilor fondatori el a fost ales presedintele Comisiei Externe. În Prima Adunare din Dibër, el a participat ca reprezentant al regiunii Toskëria (Noembrie 1878), unde a si fost aprobată rezoluţia prin care li se cerea Înaltei Porţi crearea Vilaietului Unit Autonom al Albaniei. El a fost principalul organizator al Adunării din Preveza (Ianuarie 1879), unde a reuşit să impiedică cedarea regiunii Çamëriei în favoarea Greciei. În primăvara 1879, a condus delegaţia Ligii în capitalele occidentale al Marilor Puteri, pentru apărarea integrităţii teritoriale şi dreptul Albaniei pentru autonomie. Abdyl Frashëri a fost promotorul proiectului, care a fost aprobat in a Doua Adunare din Frashër pentru formarea guvernului provizoriu. El a condus deasemena Adunarea Naţionala din Gjirokastra, unde s-a exprimat pentru crearea Statului Autonom Albanez prin mişcarea armată.
Abdyl Frashëri a susţinut programul din Gjirokastra şi în a Doua Adunare din Dibër, unde a condus aripa radicală a mişcării. Fiindcă programul autonomiei n-a fost acceptat de catre aripa moderată, el a trecut în Kosovo unde, împreuna cu patrioţii kosovari (Hasan Prishtina, Isa Boletini etc.) au pus în aplicare Hotărărea din Gjirokastra. A devenit membru al Guvernului care s-a creat în Prizren (la începutul anului 1881), unde a avut o contribuţie importantă pentru pregătirea politică şi militară care s-au efectuat pentru apărarea autonomiei şi impotriva armatei turce.
După reprimarea răscoalei, el a fost arestat şi condamnat la moarte de catre tribunalul special osman, dar condamnarea s-a transformat in incarcerarea pe viaţă. A stat 3 ani în puşcărie şi 20 de luni deportare forţată. Din motive de sănătate a fost eliberat cu condiţia să renunţe la activitatea politică. Desi bolnav şi izolat nu a încetat activitatea patriotică pînă cand a murit, în Istambul – 23 Octombrie 1892. Osemintele lui au fost repatriate în Albania şi îngropate în cimitirul eroilor din Tirana în 1978.
—————————————————————–
Sami Frashëri
(1 iunie 1850 la Frashër, în Albania actuală; † 5 iunie 1904 la Istanbul)
A fost un intelectual din Imperiul Otoman. Moștenirea sa culturală este revendicată în prezent atât în Albania, cât și în Turcia. În Albania este considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai mișcării de renaștere a conștiinței naționale albaneze. În Turcia este tratat drept un mare cărturar, care a avut o contribuție însemnată la formarea limbii turce moderne și a identității turcești. Numele sub care este cunoscut în Albania este Sami Frashëri. În Turcia este numit Șemseddin Sami. Șemseddin înseamnă „Soarele religiei”.
Sami se trăgea dintr-o veche familie musulmană. Fieful familiei fusese primit chiar de la Mahomed al II-lea. Tatăl său era Halid Bei (1797-1859). Sami a studiat la liceul grecesc din Ioaninna. În 1872, s-a dus la Istanbul, cu intenția de a deveni ziarist. În 1874, a locuit pentru câteva luni la Tripoli, care se afla încă sub stăpânire otomană, ca redactor al unui ziar. A colaborat activ la diverse publicații. Împreună cu doi dintre frații săi, Sami a jucat un rol important în mișcarea națională albaneză. Fratele mai mare, Abdyl Frashëri (1839-1892) este un erou al poporului albanez, unul dintre liderii mișcării naționale albaneze din secolul al XIX-lea. Naim Frashëri, poet, este un clasic al literaturii albaneze. Împreună cu Abdyl, Sami a luat parte la întemeierea Comitetului Central de Apărare a Drepturilor Poporului Albanez în 1877. În 1879 Sami Frashëri a participat la fondarea Societății pentru Tipărirea Publicațiilor Albaneze. Societatea s-a întemeiat cu aprobarea sultanului, dar treptat activitățile albanezilor au luat o turnură care a displăcut autorităților otomane. În 1893, din ordinul sultanului, a fost pus în stare de arest la domiciliu. Începând cu 1899 n-a mai avut dreptul să primească oaspeți. Sami a fost căsătorit cu Emine Velije. Au avut cinci copii. Cel mai cunoscut este fiul său Ali Sami Yen, fondatorul clubului de fotbal Galatasaray Istanbul. Stadionul clubului Galatasaray îi poartă numele.
Scrieri relevante pentru formarea conștiinței naționale albaneze
Sami Frashëri a fost unul dintre primii autori de manuale pentru școlile albaneze. A scris un abecedar, o gramatică de școală, o geografie. Cea mai cunoscută dintre scrierile lui Sami Frashëri în albaneză este însă: Albania - ce a fost, ce este și ce va fi? Gânduri despre salvarea patriei de pericolele care o pândesc. Manifestul a fost publicat la București, în 1899. Numele autorului nu apare în ediția princeps. Sami Frashëri era conștient în 1899 că Imperiul Otoman se va destrăma. În aceste condiții, exista riscul ca teritoriile locuite de albanezi să treacă sub stăpânire slavă sau elenă. Cererea de obținere a unei autonomii în cadrul Imperiului Otoman nu avea cum rezolva situația. Acesta este pericolul pe care-l întrevede, de fapt, Sami Frashëri. Soluția sa este o Albanie independentă. Exista și un alt pericol: diversitatea religioasă putea fragmenta națiunea albaneză. Majoritatea albanezilor erau musulmani, dar aproape o treime erau creștini (ortodocși și catolici). Mesajul lui Sami Frashëri este: „Albanezul a fost întotdeauna un albanez, înainte de a fi creștin sau musulman”. Liantul identității albaneze este dat de limba albaneză. Acesta este un principiu pe care Sami Frashëri îl aplică, de altfel, și în cazul turcilor. Sami Frashëri face o legătură interesantă între limba vorbită de un popor și libertatea acestuia. Cum de și-au păstrat albanezii limba, deși nu au avut o literatură scrisă și nici un alfabet propriu? Libertatea de care s-au bucurat - la adăpostul munților - este cheia, după Sami. Desigur că pierderea libertății ar antrena dispariția limbii și deci a identității albaneze. Deja, apreciază Sami, propaganda și pătrunderea limbilor slave și a celei grecești erodează naționalitatea albaneză. Guvernul turc trebuie forțat, spune Sami, să-i lase pe albanezi să-și cultive limba. De asemenea, Biblia trebuie citită în albaneză și albanezii creștini trebuie să aibă biserici independente de greci sau slavi.
Scrieri relevante pentru cultura de limbă turcă Într-un articol celebru, Lisan-i Türki-yi Osmani, publicat în Sabah (Dimineața), Sami a susținut că limba oficială a Imperiului Otoman n-ar trebui să fie numită limba otomană, ci limba turcă. Argumentul este reluat și în prefața la Dicționarul turcesc, Sami susținând în esență că nu se poate vorbi despre o limbă otomană, așa cum nu se poate vorbi despre „limba austro-ungară” sau „limba elvețiană”. Problema era însă nu doar una de denumire. În joc era caracterul limbii. Limba turco-otomană era - mai ales la nivelul lexicului - puternic influențată de arabă și persană. Sami se pronunța pentru recursul la elementele turcești din vorbirea curentă a oamenilor și renunțarea la cuvintele arabe și persane. Au existat și implicații politice: reorientarea către elementele turcești din limbă însemna sublinierea afinității cu un areal lingvistic care trecea mult dincolo de granițele Imperiului Otoman, ajungând, prin Imperiul Rus până în China și în apropierea Pacificului. Sami a fost un lexicograf și un enciclopedist remarcabil. A elaborat o serie de dicționare bilingve, o amplă enciclopedie și un dicționar turcesc. Dicționarul francez-turc a apărut în 1882. Ediția a treia, din 1901, are 2240 de pagini și 3000 de gravuri. Formatul cărții este de 20 pe 13 centimetri. A fost tipărit și un Petit dictionnaire français-turc (Mic dicționar francez-turc). Ca și la dicționarul mare, foaia de titlu este bilingvă. În turcă, numele autorului este Ș.Sami. În franceză însă numele autorului este Ch.Samy-Bey Fraschery (cuprinde deci și titlul nobiliar, precum și indicarea locului de origine). Localitatea unde apare publicația este în turcă Istanbul, dar în franceză este Constantinople. Editorul este Mihran. Formatul volumului, în ediția din 1886, este de 13 pe 10 centimetri. Dicționarul are 251 de pagini. Dicționarul turc-francez a apărut în 1885 și are 1208 pagini; conține cuvintele turco-osmane scrise cu litere arabe și urmate de indicarea pronunțării. Într-o prefață la dicționarul turc-francez al lui Diran Kélékian din 1911, editorul Mihran aprecia că „limba franceză este principala, chiar aproape unica sursă folosită de către otomani atunci când vor să cunoască pe larg progresele literare și științifice ale Occidentului”. Dicționarele turc-francez și francez-turc ale lui Sami au fost adevărate ferestre deschise către cultura occidentală. Kamus al-alam este o enciclopedie în șase volume scrisă de către Sami. A fost apreciată drept „o realizare herculeană”. Motivele sunt cât se poate de clare: cele șase volume sunt opera unui singur cărturar; enciclopedia este completă; a rămas până astăzi cea mai importantă enciclopedie în turca otomană. Enciclopedia lui Sami este adesea citată în articolele din Encyclopedia of Islam. Primul volum din enciclopedia Kamus al-alam a apărut în 1889. Coperta interioară este bilingvă, în turca otomană și franceză. În franceză, titlul este Dictionnaire universel d’histoire et de géographie (Dicționar universal de istorie și geografie). Numele autorului este indicat exact după același sistem ca și la dicționarele franceze ale lui Sami. Editorul este tot Mihran. Formatul este de 24 pe 16 centimetri. Textul este dispus pe două coloane. Primul volum are 800 de pagini și cuprinde doar cuvinte care încep cu alif, prima literă a alfabetului arab folosit în turca otomană, fără a epuiza lista acestor cuvinte. Al doilea volum al enciclopediei a apărut, ca și primul, tot în 1889. Structura este aceeași ca și la primul volum. Numărătoarea paginilor se face în continuarea primului volum, începând deci cu pagina 801. Se încheie cu pagina 1600. În acest volum este inclus și un scurt articol despre București (pp.1333-1334). Denumirea orașului indicată în paranteză, după cea în turca otomană, este Bucharest (în limba franceză). Volumul al treilea al enciclopediei a apărut în 1891. Volumul al patrulea a apărut în 1894. Al cincilea volum a apărut în 1896. Al șaselea volum a apărut în 1898. Numărul total de pagini al celor șase volume este de 4830. Kamus-i türki (dicționarul turcesc) a reprezentat încununarea activității lexicografice a lui Sami. Dicționarul a apărut în două volume, în 1900 și 1901. Localitatea indicată pe copertă este Dersaadet, un alt nume pentru Istanbul. De data aceasta editorul este Ahmed Cevdet (1862-1935). Formatul este 23 pe 16 centimetri. Numărul total de pagini este de 1574. Textul este așezat în pagină pe trei coloane. Dicționarul conține explicații pentru circa patruzeci de mii de cuvinte. Ambiția lui Sami Bei a fost ca, în dicționarul său turcesc, să se centreze pe elementele neaoșe ale limbii turco-otomane. Valoarea dicționarului stă și în faptul că el acordă atenție vorbirii oamenilor din popor. Dicționarul lui Sami a fost luat de altfel ca punct de plecare pentru reforma limbii turcești din timpul lui Kemal Atatürk. Cu toate eforturile lui Sami, în dicționarul său, cuvintele arabe și persane sunt mai numeroase decât cele pur turcești. Era și firesc să fie așa, dată fiind situația lingvistică din vremea lui Sami Bei. Dicționarul său turcesc este până astăzi principalul dicționar explicativ al limbii turco-otomane. Un intelectual multicultural Opera lui Sami este greu de evaluat dacă o judecăm din perspectiva unuia sau altuia dintre naționalismele din Balcani. Sami nu a fost un critic al stăpânirii otomane după modelul retoricii care invocă „jugul turcesc”. Retorica sa este mai degrabă una care atrage atenția asupra pericolelor care însoțesc decăderea și chiar încercările de reformare a Imperiului Otoman. Atât naționaliștii albanezi, cât și cei turci au încercat să și-l atașeze pe Sami. Într-un fel, el este o referință de neocolit și pentru unii și pentru alții. Fiecare se uită însă la latura convenabilă a creației sale.Formula din antologia lui Trencsényi și Kopeček pare cea mai potrivită: „Multiplele «persoane» naționale ale lui Sami Bei sunt dovada suficientă a realităților complexe ale unui imperiu multicultural pus la grea încercare de ispitele naționalismului în ascensiune”. Preluat din wikipedia.—————————————————————–
Naim Frashëri
(25 May 1846 – 20 October 1900)
Poet şi scriitor albanez, cea mai proeminentă figură a Renaşterii Naţionale albaneze din secolul XIX.
Viaţa şi opera
Tatăl lui a fost Halid Bei (1797-1859) din satul Frashër, judeţul Përmet – Albania. A studiat gimnaziul in localitatea Zosimea din Janina (o scoală privată sponzorizată de boierimea albaneză din regiunea Çamëria – Vilaietul Janina). El provenea dintro familie de o confesiune a ordinului Bektaşi Sufi. Naim a lucrat ca oficial Ottoman în oraşele Saranda, Berat şi Ianina din sudul Albaniei. În 1882 s-a mutat în Istambul, unde s-a angajat în Ministerul Ottoman al Culturii.
Prima operă poetică pe care a scriso Naim a fost în limba persă. Principalele lui opere sunt 22, dintre care: patru în turcă, una în persă, două în greacă, şi cincisprezece în albaneză. Prima poema patriotică şi cea mai populară este poema lirică cu puternica influenţă persană; mai tărziu se obseva influenţa poeziei franceze in multe dintre opere. El a tradus câteva fabule de Jean de la Fonten, Iliada lui Homer şi a scris articole didactice şi practici islamice. În poema lui ”………” , Naim pictează munca pastorilor şi a ţăranului albanez, unde alături de dorul lui pentru patrie, exprimă şi descrie frumoasele meleaguri ale Albaniei. În poema epică Istoria lui Scanderbeg, el repovesteşte viaţa eroului naţional albanez Gjergj Kastrioti Scanderbeg, pe care o împleteşte cu episode imaginare.
Opera lui literară a avut o influenţa puternică asupra societăţii şi literaturii albaneze.Statul albanez a creat un ordin de merit care îi poartă numele, acordat printre altele si Maicii Tereza. O editura celebră din Albania a fost numită Naim Frashëri. Principalele opere tipărite în Bucureşti şi Istambul sunt:
”Gramatica limbii perse conform noi metode” Istambul,1871; ”Invenţii şi descoperiri”Istambul,1881; ”Patru sezone” Istambul,1884; ”Visurile” Istambul,1884; ”Plugăria şi Cornutele”, Bucuresti,1886; ”Cititor pentru băieţi” Bucureşti,1886; ”Istoria generală pentru clasele primare” Bucureşti,1886;”Poezii pentru clasele primare” Bucureşti, 1886; ”Cunoştinţe generale pentru clasele primare” Bucureşti, 1886; ”Dorinţa adevarată a albanezilor” Bucureşti, 1886;”Florile verii” Bucureşti,1890; ”Invăţături” Bucureşti,1894;”Paradisul şi cuvăntul care zboare” Bucureşti,1894;”Universul”Bucureşti,1894;”Caietul Bectaşiilor” Bucureşti,1895;”O, iubire!”Istambul,1895;”Iliada lui Homer” Bucureşti,1896;”Istoria lui Scanderbeg”Bucarest,1898; ”Qerbela” Bucureşti,1898;”Istoria Albaniei” Sofia,1899;”Albania” Sofia,1902;
Naim Frashëri moare în Kiziltoprak, Kadiköy, un cartier din Istambul, Turcia. Multe opere artistice din prezent sunt dedicate memoriei celebrului personaj, devnit un simbol cultural pentru poprul albanez.
——————————————————————–
HOXHA HASAN TAHSINI
(1812-1881)
”Voi căuta cunoaşterea, cea care l-a facut pe om să devină Om”
Hoxha Hasan – Tahsin Efendiu s-a născut în anul 1812 in satul Ninat judeţul Filat din
regiunea Çamëria
(Epir), fiul lui Osman Efendi Rushit Ahmedi. Dupa lungi ani de studii a devenit un savant celebru, era kadi , myfti şi profesor în primul rănd.
Titlul de ”Hoxha” în faţa prenumelui Hasan, reprezinta un titlu de onoare care are semnificaţia: om de ştiinţa, sau in terminologia actual – academician.
Numele ”Tahsini”, deasemena este o dinstincţie a calităţi sale ca om de stiinta şi o apreciere, pe care a obţinuto pe când era student în Istambul, fiind evaluat ca cel mai celebru student al vremii sale.
Efendi – Titlu de politeţe folosit în Turcia, după un nume propriu, desori folosit pentru a desemna persoane învăţaţe, ori funcţionari.
Hoxha Hasan – Tahsin Efendiu, scoala primară a facuto la Preveza, gimnaziul l-a început la Shkodra şi l-a continuat la Berat, unde tatăl lui era myfti şi myderriz (prof.). După absolvirea din Istambul a fost trimis pentru studii în Franţa, la Facultatea Ştiinţelor Naturii, in cadrul Universitatii Sorbona, şi a finalizat studiile cu excelenţa la Paris. Pe baza rezultatelor obţinute a fost numit Imam al ambasadei Imperiului Osman din Paris. A trăit 16 ani în Franţa, unde s-a dedicat studiilor şi ştiinţei, devenind Doctor în fizica şi astronomie.
La întoarcerea în Istambul, a înfiinţat Universitatea Modernă unde a predat ca profesor de psihologie şi a fost primul Rector al Universităţii. El era psiholog, sociolog, pedagog, şi primul astronom al Imperiului Osman. Era gănditor savant, traducător, poet, scriitor, un enciclopedist ale vremii sale, un iluminist celebru. Era un bun cunoscător al astronomiei, filozofiei, teologiei, matematicii, fizicii, istoriei etc. A fost pioner al scolii psihologiei in perioada respectiva.
După sursele Turceşti, Hoxha Hasan Tahsini era cel mai mare savant al timpului în Istambul, nu numai în ştiinţele naturii dar şi în cele filologice, filozofice şi teologice. A publicat 20 de cărţi în astronomie, psihologie şi pedagogie. În revista de ştiinţa ”Mexhmual-i-Ulum” pe care el a înfiinţato, a publicat o serie de articole şi tratate ştiinţifice in care găsim printre altele şi descoperirile lui în domeniul astronomiei, descoperiri care l-au facut celebru în lumea ştiinţifica a sec.XIX. Printre titlurile cele mai renumite sunt: Istoria creaţiei; Crearea Universului; Cunoştinţa şi Psihologia spiritului; Tainele aerului şi ale apei; Lumea universului; Oglinda celestă; etc.
Turcologul rus Smirnov – în opera lui ”Descrierea Istoriei şi literaturii Turca” publicat în Sant Petersburg la 1891, îl califică pe Hoxha Hasan ca Lomonosovul al Turciei. Însă, istoricul occidental, Rodrig Davidson, în opera lui ”Reformele în Imperiul Osman” (1856-1876) spune: ”Hoxha Hasan Tahsini era cel mai înalt savant din tot Imperiul Osman al perioadei”
El a fost fondatorul Asociaţiei Culturale Albaneze din Istambul (1879) şi unul dintre fondatorii Ligii din Prizreni (1878 – 1881). Era una dintre figurile principale şi promotorul Renasterii Naţionale Albaneze, care promova iluminismul in spaţiul Imperiului Osman. In această perioda a părăsit Istambulul pentru a infiinţa o scoala primară în limba albaneză, in satul lui natal, Ninat.
Hoxha Hasan Tahsini a murit la 4 Iulie 1881 în Instambul la vărsta de 69 de ani.
Bukuresht, 23.02.2011
——————————————————————
Nikolla Leonik Tomeos
Nikolla Leonik Tomeo(1456-1531)albanez. A fost laureat în 1485 al Universitatii din Padova, unde mai tărziu, începănd cu 1497 a activat ca lector pentru 10 ani. A fost primul care l-a tradus pe Aristotel din greacă vechie şi a devenit unul dintre umaniştii cei mai apreciaţi ai acelei perioade, fiind apreciat chiar şi de catre Erasmus din Roterdam.
Fraţii de Vitali (Impressum Venetiis : per Bernardinum et Mattheum Venetos, qui vulgo dicuntur li Albanesoti), sunt editorii operei umanistului nostru Nikolla Leonik Tomeos despre Aristotel (384 – 311 î.c.) editat în 1523 ( Aristotelis Stagiritae Parua naturalia. De sensu & sensili. De memoria & reminiscentia…. Omnia in Latinum conuersa & antiquorum more explicata a N. Leonico Thomaeo.((Venezia) : codicem hunc ex impressione representauerunt Bernardinus & Mattheus fratres Vitales Veneti, Anno D.n MD XXIII Mense Iunii). Găsim aici o adaptare din limba greacă în latină de mare competenţă. Tomeu nostru a devenit celebru în Veneţia prin comentariile despre acest autor distins al antichităţii. La data de 23 februarie 1525, o altă lucrare al Tomeos cu texte din Aristotel, s-a publicat din nou de Bernardino di Vitali, Platone-s e Proclo-s (Nicolai Leonici Thomaei: Opuscvla nvper in lvcem aedita – Quorum nomina proxima habentur pagella. Cum Priuilegio. (Ex Venetiis : opusculum hoc ex impressione repraesentavit Bernardinus Vitalis Venetus, Anno Domini MCCCCCXXV die XXIII Februarii)
Printre celebrii lui elevi în Universitatea din Padova, se numără Xhiovani Borgerini (Giorgione di Castellfranco 1477 – 1510) şi Nikolla Kopernik (1473 – 1547). Celebritatea lui Tomeos ca o personalitate renascentistă europeană se exprimă şi prin dedicaţiile grafice realizate de marii artişti contemporani cu el şi ulteriori.
