Întămplare adevarată

 

Când din umbra munților veghea cula din piatră, și vulturul vestitor cărările păzea,
un mic popor cu fruntea înaltă
rezista, lupta cu
colosul Balaur.
Astăzi, când
timpul acoperit de ceața s-a rostogolit deja,
iar cula prăbușită dispăruse,
fruntea muntelui s-a încrâncenat,
vulturul spre stele a zburat,
cărările inmulțite deschise au rămas.
Balauri mici, ca muște peste noi au năvălit.
Așezați la masă înfometată
de lăcomie s-au umflat, apoi
pe spate ne bat,  
ne ciupesc de obraz,
cu ochiul ne fac,
clătinând din cap…
Am devenit ca ei,
au devenit ca noi,
un pic mai jos decât ei să fim,
tot e ceva.
Am schimbat pălăriile …
am schimbat obiceiurile,
le-am preluat pe-ale lor,
de-ale noastre am uitat,
am despărțit galeria…… unii cu noi și unii cu ei,
ne-am bătut cât am putut,  
spectacol nene, nu glumă,
al dracului, de proști ce am fost!
Ne-am pierdut chipul,
 vederea și auzul,
ne-am pierdut mintea cu cap cu tot,
ce a rămas spuneți…
un nimen cu bani.
Când s-a întămplat nu știu,
cum s-a întămplat…
nici atât,
dar unde, ooo știu,
 cum să nu știu.
Domnul să mă ierte,
e ca un film, ca un coșmar în vis,
văd totul,
le am în fața ochilor,
le car în spate,
pe capul meu au căzut,
le văd zilnic și nu pot să le uit,
nu pot, nici să le iert.

 

București, 29.02.2012

———————————————————————————

Acum e frig

Am două măini și-un singur cap, cum să-l împart – întreabă.
Am două picioare, pe unde-o iau?
Calc peste nori ca pe zăpadă,
mă înfund la un moment dat.
Mocirla noastră cea de toate zilele ne atrage,
știe bine cum să măngăie mințile pierdute la locul potrivit.
În criză suntem, nu e de mirare,
iar criza suntem noi, în noi, pe noi, și
în jurul nostru totul se învărte.
Ca o fantomă pierdută în lumea asta, plimb oasele cu carne,
caut lucrurile ascunse,
aruncate și pierdute.
Tărăsc acei papucei din copilărie,
zămbesc, îmi aduc aminte: ce bucurie, ce gălăgie,
în zăpadă tăvălindu-mă.
Acum e frig, un viscol mare,
îmi plimb căinele,
ce îndrazneală!

București, 19.02.2012

—————————-

Poezia.

 
Ah poezia,
se naște din durere și
provoacă durere la răndul ei,
așa trăim resemnați cu soarta,
neputincioși.
Muritorii de rănd,
cei infometați,
ținuți în lesă,
nu intră in socoteală.
Acestea, lipsiți de poezie,
n-au oglinzi, nici ideii,
nici ochi,
au rămas fără instrumente,
cu alte cuvinte putem să-i numim:
un bun popor. 
 
Bukuresti, 18.02.2012
Comentariu la poezia: Ar trebui-intarzisi toti poetii - 
de Gherbaluta N. Gabriel
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/ar-trebui-interzisi-toti-poetii?xg_source=msg_com_blogpost&xg_mode=digest

———————————–

Iluzia mea

C-un zămbet nevinovat,
şi cu o faţă liniştită,
fără vorbe,
privesc departe.
 
Ca un copil curios,
îmi caut
lumina ochilor pierduți,
de mult… 
 
Stau în picioare, 
acel loc, aceea stănca ,
admir neatinsul,
ce mult vroiam …din păcate.
 
Am început cu stăngul,
alunecând spre colţul vieţii,
gropi şi dealuri nesfărşite,
n-am unde să mă opresc.
 
Aşa timpul trece pe lăngă mine
iar eu invizibil fiind
nu pot să-l ating, să-i spun
ceva, de despărţire.
 
Cărarea lungă şerpuieşte,
n-are semne de urmat,
în ceaţă fiind şi neatent
mă pierd uşor, în fine.
 
Ca pentru mine,
la fel și pentru tine,
un pic de speranță. 
Mult, ce mult am dorit.
 
O stea ascunsă mă veghează,
am văzut-o, aşa cred, o simt,
și țip cât încă pot…
…trăiesc, ajunge oare?
 
Plutind în aer, 
n-aş vrea să mă înnec,
în iluzii evaporate, sau
minciunile visate.

Bucureşti, 13.02.2012

——————————————————

Ce cauţi la volan

Dacă drumul e drept, dece te-ntorci?
în stănga-dreapta nu văd nimic,
îţi plac străduţele…, cât nu vezi niciun bulevard,
o iei pe poteci, având o autostradă în faţa.
În drumul liber te opreşti, te uiţi în spate,
în urma ta nu e decât o umbră mare,
şi n-ai cum să scapi,
de-al tău timp pierit.
Dacă nici şofer nu esti,
ce cauţi la volan…
mai mult,
având un popor în spate.
Prost să fi, o bâtă, spune ceva,
De ce nu mai vorbeşti,
Ti-ai pierdut  limba
sau vocea oare?
Din tron căzut fiind…   te înţeleg,
picioare rupte şi durere,
mamă, căt de sus o fi urcat
ca să ajungă-n halul asta.
Când nici prostul satului nu îşi ştie locul
ce să mai spun de capul mesei,
în horă lungă s-au amestecat,
se pupă toată lumea cu toţii, cât au şi uitat.

Bucureşti,  04.02.2012

———————————————-

Trecătorul neînsemnat

De viaţă, ce să-ţi spun…,

Fiule!
În timpul meu era altfel.
Prima rază de soare străpungea munţii, în patul meu ajungea.
Îmi aduc aminte, parcă era ieri, al păsărilor cântec.
Crezul fiind,
priveam cu disperare orizontul,
cum se îndepărta.
De iubire mai ştii ceva ?
Aşa credeam şi eu.
Un zămbet, o privire furată insemnau ceva,
… genuchii tremurau.
Speranţa ne împingea, spre timpul din faţă,
…ce era totul,
pentru cei prinşi în cleşte.
———————————–
Vroiam să-ţi povestesc…,
ce mult a trecut!
Mi-e greu să înteleg şi mai greu să accept,
că, s-au schimbat atatea,
şi eu, rămas în urmă,
…un trecător neînsemnat.
———————-
Se opreşte timpul la un moment dat,
pentru mine,
pentru tine,
pentru toţi  în lumea asta.
Numai …visurile…ideile…trec,
aleator se pare,
şi sar, mor şi renasc,
în sol şi mlaştina.
———————–
Sărind din vis în vis,
trec viaţa asta,
aşteptând magia,
din ziua deja uitată.
—————————–
Virtual trăiesti …fiule,
o păcăleală,
lupti crezând,
minciuna acceptată.
Când praful cel promis
…  se va aşeza,
apare umbra alunecând,
spre adăncuri neatinse.
Faţa de…coşmarul vieţii,
aleg pacea inspiraţiei,
realitatea mea,
a mea cea adevărată.
Clădesc cu multa răbdare,
Visul Cel Mare,
înauntru-îmi aşez,
aşteptând…,
cu uşa larg deschisă.
—————————–
Cobor…
chiar unde am şi urcat in trenul meu!
Timpul petrecut… nu l-am pierdut,
am văzut…
am simţit…
am iubit…
…………Viaţa!
———————————–

Bucureşti,07.08.2011

—————————————————-

În exil rămas

 

 S-au bucurat când s-a născut,
s-au bucurat când a crescut,
nu vor afla, când îi va  lăsa,
necunoscutul poet.
N-a scris  testamentul,
n-are ce  să lasă  moştenire,
cu traista în mana  călător,
de pietrele drumului însotit.
Măndria, devreme  a-pierdut,
amărăciunea a stinso cu speranţa,
bucuria vieţi a luato,
zălogul  la uşă va rămăne.
Stând lăngă un şipot,
s- audă căntecul apei,
melodia zefirului de primavara,
şi undeva departe a rămas,
zgomotul mediocrului urban.
A pierdut orizontul,
n-a văzut răsăritul,
nici luna când a strălucit,
vroia stelele să le  prinde,
singur,  în exil rămas.

.

Bucuresti,27.04.2011

—————————————–

Copacul meu

La margina imaginatiei mele,
creste copacul meu virtual,
cu fructele lui imi hraneste,
spiritul meu nelinistit.
Ascuns intro padure densa,
este greu de gasit,
In fiecare primavara,
este primul  inverzit.
In umbra lui ma culc
In  fiecare seara,
visez o lume,
fara sfarsit.
.
Port crucea mea,
acest copac în lanţ legat,
mă zbat cu răsputeri,
să-îl smulg din rădăcini.
Ce bine înfipt în pămănt fiind,
se îndoie, s-apleacă,
se lase,
şi iar revine,
ca la început.
.
Aş vrea s-îl mut de parte,
unde  e mai bine,
la soare şi lumină,
unde poate înflori,

şi aromă dăruii.

.

Bucuresti, 20.03.2011

———————————————————
Pe mine ma văd pe un ecran
.
Aşezăndu-mă încet cu laptopul în faţă
să nu vărs ideile din cupa inspiraţiei,
găndeam pierdut în adăncuri.
Variantele se învărteau,
pluteau pe cărări şerpuite,
cădeau şi se ridicau imaginar.
Ciocnirea părea inevitabila,
zgomotoasă, violentă,
dureroasă uneori.
Întorcând-mă pe o parte o dată,
o uşă deschisă apăre,
pe urmă, un hol închis,
mă întorce de unde am plecat,
decât înainte mai încărcat.
Prind ghemul de-un fir,
delicat am tras,
cu speranta să nu se rupa,
nu în două să devina,
nu în trei,
în bucăţi să nu se împarte.
Acest ghem al inspiraţiei,
de unde-a ieşit n-am văzut,
mă uitam în jur,
când pe mine vad pe un ecran!
.
Bucureşti, 03.03.2011
————————————————
Neamul nostru norocos

.

Vorba lungă minte scurtă,
iese-n faţă in piept se umflă.
Cere drept  la cuvantare,
ca să spună şi el ce are.

.

Din nimicuri taraboi,
scoate spumă ca la boi.
Bate pieptul ca la tobă,
fierbe vorba ca la ciorbă.

.

Nu e hungur, nici evreu,
rasă pură ce Dumnezeu,
Multe lucruri încurcate,
mai de mult sunt aranjate.

.

Dacă nu e african,
soi de seamă din afganistan,
get beget dămboviţean,
e  al nostru politician.

.

Chiar Socrate-i face loc,
pune măna acum în foc.
Latră-ntruna multe haite,
curg vorbele fără fapte.

.

Toţi prezenţii cad pe spate,
nume grele din multe state.
Neamul nostru norocos,
face totu- acum pe dos.

.

Bucureşti, 20.01.2011

 

————————————————————

Dilema mea

.
Dilema mea născută între viaţă şi vis,
din furtuna ploii s-a hranit,
din frigul iernii a crescut.
.
Lăstarul  tănăr şi crud,
in bătaia văntului se indoie,
şi creşte, creşte, revoltă devenind.
.
Şi-a lungit rădăcinele
adânc,
în buzunarele memoriei mele,
îşi caută hrana,
fie setea potolită.
.
Tic tacul timpului
pe cap îmi statea.
.
Am învăţat sa iubesc,
am învătat să plăng,
să gust soarele şi luna,
primavara şi toamna
în fiecare an.
.
S-a rupt dilema,
puterea a dispărut,
aplecată fiind,
la marea iubirii.
.
Lumea mea s-a mărit,
precum crengile copacului,
frunzele dese  au acoperit.
.
Se întinde melodia,
contopit cu al păsărilor căntec ,
aşa viata s-a prelungit.
.
Bucureşti, 15.01.2011

——————————————————————–

C ǎ l ǎ t o r u l  p e  d r u m

.

Ce caut nu poate fi atins, acum,
Ascuns în trecut viitorul apare,
Ca un joc al minţii mereu dispare.

.

O cruce, un cerc, spirala continuu,
Legenda se-nvie, trece prin noi,
Un alt crez, o alta dimensiune.

.

Orbi,  în ceaţǎ fiind, pǎşim în gol,
Deschis fiind un câmp întins,
Pierdut sunt, oricum, în minciunǎ închis.

.

Între stǎnga şi dreapta nu este un gol,
Probabil, plutind în miez, acolo,
Cautând un loc, ma aşez, vǎd orizont.

.

O viaţǎ fǎrǎ dureri lipsitǎ de farmec
Înşealǎ profund muritorii în drum,
Luându-i  florea, mirosul, înlocuindul cu fum.

.

Cǎlǎtorul din mine nu se opreşte,
Paşii cresc devin mai greoi,
Mocirla ii ţine, plin de noroi.

.

Stolul de corbi zgomotos se învǎrte,
Cra cra spun, vorbesc între ei, ne ignorǎ,
Fiind deasupra şi liberi sǎ zboarǎ.

.

Bucureşti,14.01.2011

———————————————————

Frumoasa adormita

Tu nu vezi cu ochii lumii frumoasa adormita.
Stanca sparta a dat inima si secolele au sculptat.
Durerea sufletului din piept a crescut,
Copacul vietii a inbogatit.
.
In vise mergi spre marginea neatinsa,
Nici vocile noptilor nu te-au trezit,
Din dorul lung cantecul nascut,
Leacul durerii noastre.
.
Samanta dragostei de vant imprastiata,
In ochii zeilor a crescut,
Cu pas usor se plimba pe curcubeu,
La rasaritul primaverii.
.
Inimi strapunse de sageti,
Priviri pierdute la apus,
Un zambet zboara,
Un stol cu berze in cerul cel de sus.
.
Cuvinte nespuse-ai trait,
Ce visul tau le-a croit,
Ecoul tobei si valul marii,
Adanc de tot te-au atins.
.
Bucuresti, 13.01.2011
 
 

——————————————-

Drumul sperantei

Ma plimb linistit.
Incarcat cu durerea pamantului,
Pe malul raului spiritelor pierdute.
Privesc apa curgatoare.
Aud vuietul cascadei,
Aburul apei mi uda ochii.
Ma opresc in fata.
O raza de lumina reflecta pe apa,
Incalzindu-mi partea racita a inimii.
Ridic privirea.
O mana invizibila,
Mi-arata drumul sperantei.
.
Bucuresti, 14.10.2010
 

—————————————————–

Daca pe mine insumi nu m-am gasit

Intro zi,
Incoltit m-am vazut.
In palma intinsa,
Cerul mi-a coborat.
.
Vazui stelele noptii,
Vazui lumina soarelui,
Inima-mi s-a incalzit,
Sangele  miscat fiind.
.
Privind cu atentie,
Adancul sa-l vad n-am putut,
Cautam locul in care eram,
Pe stanca unde stateam.
.
Cand pe mine nu m-am gasit,
Nici dorul meu,
Nici visele-mi indepartate,
Atunci in tristete ma pierdui!
.

Bucuresti, 11.10.2010

—————————————————–

Ce dar am batjocarit!


Nimic nu ramane in stomac.
Se aduna in inima,
In creier se naste dar si moare,
Dispare …mereu dispare.
Ce pare, nu este adevarat,
O fata ascunsa ramane in umbra,
Si cum vrei sa fii liber,
Cu umbra mereu prezent?
O dorinta nu este o idee.
Impins mergi – incotro?
Vezi ceea ce vrei sa fie,
Departe de adevar.
Cum viata o ia inainte,
Tot timpul te afli in cautare.
Preferi sa iei ce crezi ca e bun,
Tot la stomac te opresti.
Maruntul creier se mai strange,
Golit de tot si fara dop,
In  trecere se-aduna
Gunoaiele mintilor goale.
Sindromul goanei dupa bani,
Pandemia timpului,
Adunatura creierelor spalate,
Sunt mai multi decat un popor.
Vrem si dorim,
Dar ce simtim?
Cum traim?
La ce ne gandim?
Suntem o microlume,
In imensul univers,
Prea naivi si prosti ca sa-ntelegem,
Ce dar am batjocarit!
.

Bucuresti, 01.10.2010

—————————————-

Idei

.

Ideile sunt ca oamenii,

Se nasc, cresc si mor.

Ideile sunt ca popoarele,

Se formeaza, se raspandesc si sunt asimilate.

Ideile sunt ca statele,

Ocupa teritorii, manipuleaza,

Ideile se contrazic uneori ca politicieni

Fiecare popor este condus de idei.

Fiecare stat are nevoie de un sistem de idei.

Diferenta vine din ideea aleasa,

Care sa fie dominanta,

Sa fie de sacrificiu,

Sa fie de avangarda,

Sa fie acceptata,

Sa fie transmisa generatiilor urmatoare,

Sa fie capabila sa genereze emotii,

Sa determina specificul apartenentei,

Sa reziste timpului -

Singurul dusman adevarat al ideilor mici.

 

————————————

 
 
A doua zi
Azi,
ploua sub soare in apus.
Alerg,
In timp ce viata naste la rasarit.
Grabit,
trec repede inspre  zenit.
Obosit,
la luna plina ranile imi ling,
Adormit,
astept ,
a dua zi.
 
——————————–
Vulturul
.
 
Vad gri
Din cand in cand si colorat.
Bate toba,
in  hora am intrat.
.
Urc  muntele batran,
cu maini si cu picioare.
.
La virf,
fac pauza de rasuflare.
Apoi zbor
Un vultur in cautare.
.
Prins in apa
Strivind mandria,
aluatul revoltat,
in mare aruncat.
.
Chistoc  nestins,
uitat pe undeva,
un suflet impacat,
un rest, o viata.
.
Trecind prin valuri,
plutind la suprafata,
ma uit in sus,
cuprins de apa.
.
Bucuresti, 10.03.2010
 
————————-

Ganduri

 
***
Cand esti patruns in gandurile tale,
si nu  reusesti sa vezi intregul,
opreste te o clipa,
si ia-o de la inceput.
***
Cand lumina si caldura iti lipsesc,
la foc nu te gandi,
priveste-n orizont departe,
cand va rasari.
***
A doua zi e mai frumoasa,
asa  sper sa fie,
astept,
de fiecare data.
***
Mergand spre locul,
demult stiut,
revad visul,
si drumul strabatut.
***
Privind in jur,
de teama insotit,
lungind umbra,
la cel nelinistit.
***
Oglinda ne inseala,
cu chipul virtual.
Unde se-ascunde,
minciuna asta oare?
***
Ridicata din pamant,
creste planta muritoare,
cu frunze si cu o floare,
se-ntinde  ea spre soare .

 
Bucuresti, 10.05.2010

——————————-

Departe de real

Infundat intr-un fotoliu,
privind pe un ecran,
alunecam cu mintea,
departe de real.
.
 
Ce cruce sa mai port?
Ce sarcini am uitat?
Satul de goliciuni.
O Doamne, si de nebuni!
.
 
O raza de lumina
strapunge ceata densa,
si umbra se retrage,
n’adancuri subterane.
.
 
Iesind din praf,
sub cer senin,
zaresc un loc viran.
Nu e al meu, e strain.
.
 
Intins pe iarba,
noaptea in vara,
din spatiu’ndepartat,
vad lumina  cum coboara.
.
 
Deschid fereastra larg,
uitand-ma’n imaginar,
si totul devine clar.
Visul meu e un dar.
.
 
 
 
 
 
 
Bucuresti, 12.06.2010
 
——————————–

Cobaii lumii

Voi cobaii lumii,
reziduu experimental,
aruncat şi putrezit,
în a morţii vale.

Voi cobaii rǎmaşi în viaţǎ,
uitaţi de toti  în jur,
ce greu respiraţi,
respinsi asa cam dur.
în sǎnge ceva e necurat,
un suflet  rǎmas legat,
veninul deja e  injectat,
si totul e cam tulburat.
.
Miscand liber,
tsunami devastator,
alearga în spaţiul inexistent,
cǎrand  în spate cadavrul muritor.
.

În faţa voastrǎ e trecutul,
în spate golul cel din urmǎ,
luptaţi cu sufletul confuz,
şopǎrla oarbǎ – nu se uitǎ.

Ce mult v-aţi umflat,
mǎncând fǎrǎ oprire,
mai staţi,   lǎsaţi,
mai e pînǎ la golire.

Un om în sǎlbǎticie,
vǎneazǎ spirite scǎpate,
un frǎu încearcǎ sǎ-i pună,
se prinde singur în capcană.

Se crede mare ca Dumnezeu,
la vǎrf mereu, neapǎrat,
când cade, si dispare,
mai are de invǎţat!

Un pui ieşit în luminǎ,
din cuib cade întro mocirlǎ,
de fricǎ ţipǎ şi de durere,
învaţǎ, creste, pe urmǎ se trezeşte.

Perparim Demi
Bucuresti, 24.07.2010

———————————-

Cu ochiul indragostit

Un suflet pur şi solitar,
Departe din orizont,
Grăbit spre mine venind,
Visu-mi  îndeplinind.
 
Doamne,  fie lăngă mine,
Comoară, suflet împodobit,
O lacrimă apare,
În ochiul unui  îndragostit .
 
Lumea mea, cea bogată,
Lumină, aer ce-m dorit,
Noroc, o dată şi dată,
Să fiu fericit.
 
Creată-n raze de apus,
Şi ceaţă dată de o parte,
Drag sufletului mi-ai dus,
Livezi cu flori bogate.
 
Aş da cât pot din viaţa,
Să-am mai mult de dăruit,
Şi chiar în clipa asta,
Acum când tu la mine ai venit.
.
 

Bucuresti,26.12.2004

—————————————-