Putina politica nu strica
Coruptia mica – cind un functionar public ia o spaga sau avantajeaza cineva, face trafic de influenta.
Coruptia mare – fac cei care stabilesc regulile, care avantajeaza citeva si afecteaza majoritatea.
Deobicei cei care fac coruptie mare au imunitate, sunt greu de prins – sunt alunecosi, stiu cum sa faca si nicio data nu ies singuri la suprafata. Care este solutia si ce viitor avem?
Masmedia - aproape pe toate canalele se vorbeste de criza. Pina si astrologii, cu previziunile lor, descriu o imagina sumbra, care imi lasa un gust amar si ceata!
O fi asa ? Ce ne facem?
Cei care au facut un plan, care au o strategie de dezvoltare, cauta informatii care nu exista deocamdata. Cu ce viteza se va propaga aceasta criza? Pina la ce nivel vom simti efectele ei? Cum ne va afecta afacerea ? In ce directie sa ne reorientam, ca sa depasim momentul ? In sfarsit, ce este de facut?
Sunt citeva intrebari firesti care se nasc de la sine, in cazul fiecarui intreprinzator privat, care nu are prea multe rezerve si se tine cu dintii de afacerea personala, pe care a puso cu mari eforturi pe piciore . Momente greu de depasit. Dezorientare, ceata, incertitudina viitorului, frica, si toate consecintele care deriva si sunt induse in comportamentul uman, intr-o societate noua de consum, cum este cazul nostru, absolut nepregatita pentru criza.
Cad si cei mari , uneori – chiar cei din categoria gigantilor multinationali isi restrang activitatile, ce sa mai spunem despre soarta celor mici sau micro. Dar, sa nu uitam un lucru foarte important in asemena momente - flexibilitatea celor mici, capacitatea lor de reorientare, adaptabilitatea la context etc.
Ma opresc aici cu acest subiect, despre care s-ar putea scrie un roman intreg. Nu asta este intentia mea. Analisti cu “experienta” fac previziuni si dau sfaturi utile la TV, eu ma-s gindi la altceva in acest moment.
Daca asa stau lucrurile, si nu putem sa schimbam nimic, daca forta mojora ne-a taiat calea aleasa inainte de criza, ce spune Managemenutul Riscurilor ? Reducerea probabilitatii, impactului sau planuri alternative – asa-zisul “planul B”. Merita sa incercam toate metodele, dar eu prefer proiecte post-crize. Planuri virtuale, afaceri noi adaptate la noi cerinte si la noi conditii. Este posibil ? Cred ca da, analiza SWOT bine facuta, va va ajuta mult. Trebuie mult realism, punctul de plecare este ceea ce nu se schimba, capitalul uman, experienta, capacitatea de reproiecta si cunoasterea.
In 2007 – 2008 s-au depus multe cereri de finantare la POS, si toate au cite un plan de afacere si un studiu de fezabilitate, bazate pe niste date care poate nu mai sunt de actualitate. Unele asteapta sa fie evaluate, dar necesita modificari, in cel mai bun caz. Altele au pierdut subiectul sau domeniul si nu mai sunt finantabile. Cei mai afectati- cred eu – sunt proiectele contractate deja, care au niste indicatori de indeplinit , altfel risca sa fie obligati sa returneze fondurile nerambusabile platite.
Celalta parte a problemei este, curajul de care au nevoie solicitantii noi. Sa proiectezi o afacere pe bani proprii in momente de criza este foarte riscant, dar s-o faci pe bani publici sau comunitari presupune si mai mult curaj. Aici nu este vorba de proiecte de infrastructura sau autostrazi, unde solicitanti eligibili sunt numai autoritati publice, discutam despre IMM-uri, despre granturi mici sau medii, unde evaluarea si controlul la implementare este mult mai sever, si bancile se lasa mai greu implicate pentru creditari.
O idee, un sfat in acest moment este de nepretuit.
Ce ne facem ? Cum intram in 2009 ?
O poveste de iarna
Era frig, peste tot inghetat. S-a dus vulpea la iepuras, acasa:
- iubitul meu, fa-mi si mie loc la tine; sunt slabita; ingheta voi murii.
Iepurasul tremurand:
- nu e loc la mine draga vulpe, nu incapem amandoi.
Vulpea, cu voce dulce:
- numai un pic, sa ma incalzesc putin si plec apoi.
Iepurasul, suflet bun si increzator:
- bine, dar nu pentru mult.
A intrat cu greu vulpea, s-a impins putin cite putin, si s-a trezit iepurasul afara.
- Draga vulpe, am iesit de tot. Nu asa era vorba!
Vulpea, zambind:
- asata e viata, acu’ ce vrei sa ies eu? tu ai blana mai groasa, te descurci; din cauza ta esti afara, cine ti-a zis sa faci o casa asa de mica?
In iarna 2004, vazand „vulpea liberala” si PD-ul, mi-am adus aminte de aceasta povestioara din copilarie. De fapt povestea adevarata este putin mai complicata. PD cu Basescu in frunte au batut palma cu liberalii lu’ Stolojan si Stoica in 2004; au creat „Alianta DA”, care este si acum – PDL-ul. Intre timp Tariceanu, incetul cu incet a dat cu „petrol” la liberali si dintro data nu mai era loc si pentru Stoica – Stolojan, i-au dat afara din partid.
Pe urma – afara si cu alianta cu tot din guvernare. Pai, cine era de vina ca nu incapea si PSD-ul la ciolan? PD era de vina – daca invita de atunci si pe PSD la guvernare, in „liniste” era OK – „democratic” , toate lumea fericita.
De fapt, poporul este „de vina” – a dat voturile „Aliantei DA” si nu la Petro-PSD.
Asta a fost de mult, lumea a uitat in 2008 ce s-a intamplat in 2004, si de inertie a dat inca o data voturile la „dreapta”, au crezut ca PNL inseamna Partidul National Liberal – wrong; n-au stiut ca PNL este acronimul grupului „Petrolul Nostru Linistit”.
PNL –ul, care stia care e treaba (uite dreapta nu e dreapta), s-a dat de o parte, in hora cu PSD aratand cu degetul :
PDL-ul izolat, PDL-ul izolat…. Basescu dictator, Basescu dictator….majoranta, majoranta….constitutia, constitutia….
Urlau megafonele realitatii, alimentate de antenele paianjeni, toata ziua, in fiecare zi.
Au pielea groasa, rezistenta ca a lu’ Ilici, invatata cu pupici.
Puiul mic Antonescu (nu maresalul), educat, instruit si invatat, scos din buzunarul de rezerva, este acum „salvator”. A avut si el rolul lui „saracu” – arogant, fudul, ironic, inainte de vot; preocupat, zambitor, dragalas, dupa. Au pus o masca nemteasca, care-i incapea pe toti, si – afara cu Basescu, va rezolvam noi!
Care noi ???
Publicat in: Criza, Cunoastere, reforma, alegeri, politica.
Acum este o perioada dificila, de criza, pe care o simtim cu totii, fiecare pe masura si modul lui. Unii dau faliment, altii supravetuiesc. Unii vad, altii mai gandesc, spera. Unii actioneaza, se misca rapid, altii asteapta. Ceea ce pierdem cu adevarat este timpul.
Toate lumea stie despre decalajul nostru fata de „ceilalti”, se spune ca nu vom rezista intro economie globala. A venit momentul mult asteptat – ce facem?
Dau un exemplu clar: Compania Renault ce a facut? A investit in cercetare si proiecte si a castigat. A iesit pe piata interna si externa cu LOGAN o data si a castigat, acum a scos alt model, va castiga la sigur. Ea a fost prima care a inteles ce este de facut si nu a ramas singura, toata industria de masini s-a aruncat pe aceasta directie, fiecare cum a putut. Dar n-au stat, n-au asteptat. Ce noroc ca a venit Renault pe la noi, dar nu vine primavara cu o floare – campul este mare!
Demult am auzit ca baza economiei noastre trebuie cautata la clasa mijlocie, la intreprinzatorii de tip IMM, care produc bunuri si servicii. Tocmai zona asta este prinsa acum in menghina, este sufocata, calcata de toti, de guvern, de bancheri, de piata interna si de cea externa. O companie mare, daca nu plateste contributii este iertata, suventionata pe ascuns. Un IMM, daca intarzie o zi tributul, este amenintata direct, sar toti pe ea.
Se vorbeste de facilitati fiscale pentru cei care angajeaza someri. Care nebun se sinucide ca sa castiga ceva din fiscalitate? IMM-urile se zbat pentru supravieturire, stiti ce seamna asta? Ca uneori nici patronul nu-si permite sa ia salariu, pina nu face rost de banii necesari pentru a mentine firma la „suprafata”. Deschiderea unui loc de munca presupune o investitie, care trebuie sa fie fezabila. Iar orice investitie are o perioada de recuperare, nu vin bani de azi pe maine. In acest fel daca nu ai bani astazi, nu poti sa investesti. Ca sa investesti, trebuie sa sti unde, in ce si cu ce, cind si cum. Putin sunt cei care privesc lucrurile realist.
Revin la „solutia” cu fondurile Structurale. E o „vrajeala” totala, o minciuna nerusinata. Guvernul face ce vrea, spune ca sprijina IMM-urile, de fapt are o singura problema – deficitul bugetar. Vrea banii pentru el, pentru salarii si pensii. Dar nu este in stare sa asigure acesti bani, din cauza ca are niste „bube” care sug cum trebuie si eficient toti banii. De aceea, disperat, matura tot ce se poate, inclusiv fondurile Structurale – cat poate.
Este interesant sa vorbim despre teoriile din economie, sa analizam trecutul si sa prezicem viitorul. Au aparut multe carti pe piata, nume sonore, ideii si teorii, care mai de care. Dar ce sa intelegem din toate astea, cand noi aici avem alte probleme, de-ale noastre, care nu au nici-o legatura cu ceea ce se intampla afara.
Prea multe filozofie…nu credeti?
In articolul anterior , ”Transparenta”, am evitat sa exprim opinia mea despre evaluarea in sine. Citind fisa de evaluare, mi au venit citeva idei pe care vreu sa le impartasesc.
Propunerea de proiect pe care am depuso la apelul POSCCE-A2-O.212-2009-2, se refera la realizarea unei tehnologii noi pentru industria metalurgica din Romania, cu un impact cunoscut asupra eficientei elaborarii fontei in furnal. Opinia evaluatorului din Brussel era :
- Proiectul este coerent, cu o expunere logica a problemelor;
- tehnologia este aplicata in alte tari si poate fi vorba mai degraba de untransfer de know-how;
- deoarece – de efectele rezultatelor proiectului beneficiaza industria locala, exista o inadecvanta intre profilul echipei (cercetare) si obiectivele pe care intentioneaza sa le atinga (impactul in productie);
- acestea, va trebuii sa fie obiect al unui pilot din partea unei companie metalurgice in colaborare cu o echipa CD industriala cu resurse experimentale si experienta mai mare;
- solicitantul este o organizatie CD mica, care nu are facilitati (laboratoare, instalatii pilot, aparatura sofisticata…), si va trebuii sa subcontracteze o parte a activitatilor;
- fiind o organizatie mica, va trebuii sa tine cont de riscul potential;
- aplicantul nu a ajuns inca punctul critic si nu are capacitate, din punctul lor de vedere, si recomanda sa perpetue aceasta actiune alta data (adica nu in acest apel);
OK, logic, se pot privii lucrurile si asa. Nu fac contestatie, fiindca nu am incredere ca sa poate schimba ceva.
Cu ce nu sunt deacord:
- Tehnologia propusa este similara dar nu identica cu cele aplicate in alte tari (aceasta am axplicat in cerere);
- Industria metalurgica din Romania la ora actuala apartine unor Companii multinationale care au politicile lor in domeniul dezvoltarii, care deseori nu corespund cu interesul nostru, ca tara.
- Ideile bune pot sa vina si din partea unui specialist cu experienta – persoana fizica (in unele ghiduri este chiar solicitant eligibil), cum ramane cu capacitatea financiara si facilitatile in acest caz? ;
- Viitorul cercetarii nu este in izolarea (o practica cunoscuta), ci in colaborarea, integrarea, crearea unor echipe mixte, multidisiplinare, care nu trebuie sa apartin neaparat unei anumite companii. Important este ca cel care conduce proiectul sa stie clar CE? si CUM? Si sa alega coechipierii in functie de nevoile proiectului , inclusiv prin externalizarea unor activitati (cum ar fi analize sau teste care cer aparatura sofisticata);
- Riscul cercetarii fundamentale nu sta in marimea organizatiei, ci in noutatea pe care propune. De aceea se cere finantare, pe care nicio companie nu si-o asuma (mai ales in momente de criza).
- La ora actuala, cel putin la Bucuresti, institutele s-au dotat cu multa aparatura sofisticata si foarte scumpa, care nu este exploatata nici 10 % din potential. Problema lor, de multe ori este lipsa specialistilor capabili sa interpreteze rezultatele. Aceste instalatii sunt utile si deservesc mai multor domenii, iar acesti specialistii nu sunt angajatii institutelor respective. De exemplu, metoda Mossbauer (raze gamma) se afla la institutul fizicii atomice, cei care fac testul sunt fizicieni. Metoda se foloseste si in metalurgie pentru a analiza structura fazelor de fier. Pentru interpretarea rezultatelor trebuie un metalurg, care nu poate fi angajat al institutului din Magurele. Situatia sta asa: metalurgu’ nu are aparat, fizicianu’ nu are unde sa aplica rezultatele si nu stie sa interpreteze tehnologic , rezultatul – aparatul sta nefolosit.
- „alta data nu mai exista”, am inteles ca fondurile s-au epuizat si in urmatori ani nu se va mai deschide alt apel in POSCCE-A2-O 2.1.2
As vrea sa trag citeva concluzii, care imi stau pe cap:
- Dupa opinia mea, daca o idee de proiect este buna, trebuie finantata;
- Evaluatorii europeni nu au incredere in capacitatea cercetatorilor din Romania pentru a studia probleme complexe, care au devenit monopolul marilor companii. Recomandea lor este sa cumparam aceste tehnologii de la ei (transfer de know-how) – iar noi vrem tocmai invers, sa dezvoltam cit putem si know-how-l. Eu am convingerea ca putem face asta, si vom face indiferent de evaluatorii straini.
- Trebuie sa initiem o restructurare, o reforma si in domeniul cercetarii. Sa ne adaptam la viitor. Daca nu dezvoltam o infrastructura CD corecta, in conformitate nevoilor noastre, sa cream conditii de colaborare multidisiplinare la nivel local, regional si national, nu vom putea sa integram in cercetarea europeana, si nici vom fi luati in considerare.
- Institutele mari cu multi angajati nu au viitor – opinia mea. Ei sunt tinute de stat cu bani publici indiferent de eficienta lor. In schimb, organizatii mici de CD, orientate pe proiecte, sunt mult mai fiabile si eficiente, au regie mica, sunt deschise colaborarii, creaza echipe mixte multidisiplinare care se infinteaza la demararea unui proiect si dispar la incheiere, pentru a se reorganiza in alt rpoiect.
- La ora actuala nu ducem lipsa de aparatura sofisticata in Romania, darexploatarea lor este ineficienta. Institutele care au in posesie asemena aparatura, va trebuii sa le promoveze, sa cauta clientii care au nevoie de ele, sa creeza parteneriate si sa fie deschisi la colaborare, sa stabileasca preturi rezonabile pentru serviciile lor, accesibile altor organizatii CD. Investitia pentru multiplicarea acestor aparaturi scumpe in mai multe organizatii CD, cind cele achizitionate deja nu sunt exploatate eficient, poate fi considerata ca o risipa de fonduri, avem nevoie de fonduri pentru a finanta activitati de cercetare si nu sa-i blocam in echipamente scumpe neexploatate. Faptul ca o organizatie CD nu paseda facilitati nu poate fi argument pentru a refuza un proiect bun, facilitati exista, trebuie sa incurajam colaborarea.
- Daca vrem sa participam in provocarile viitorului, si sa intram in lumea buna in domeniul cercetarii, trebuie sa ne asumam si finantarea studiilor fundamentale indiferent de riscul, pe care il reprezinta. Un exemplu – cite esecuri a avut NASA in proiectele finantate cu bani publici din SUA, si….s-au oprit cumva ?
In cercetare, ca si in viata, se invata si din esecuri – trebuie sa acceptam asta, si sa nu refuzam finantarea.
- In cursul PM by doing, pe care predau, in capitolul „evaluarea”, mentionez –evaluarea are amprenta subiectivismului evaluatorului, asa cum cererea de finantare are amprenta subiectivismului autorului care o scrie. Cine hotareste – are dreptate.
Publicat in: Cercetare, Dezvoltare, Fonduri structurale, Management de proiect, Riscurile, Cercetare,evaluare, Fonduri structurale.
Pentru cei care au buna vointa, se poate. Despre ce este vorba?
Am depus o cerere de finantare la apelul POSCCE-A2-02.1.2-2009-2, si a fost primul proiect depus, fiindca am pregatit din timp proiectplanul. Dupa ce s-a inchis apelul, peste o luna, am primit instiintarea ca cererea a trecut de verificarea administrativa, OK, si va fi trimisa pentru evaluare. Intradevar evaluarea a luat cam mult, 4 luni, si acum doua zile am vazut rezultatele afisate. Am primit 19 puncte, si n-am trecut baremul necesar.
Astazi am avut o surpriza – am primit fisa de evaluare cu toate amanuntele si explicatiile evaluarii pentru fiacare criteriu. Indiferent de motivele pentru care am pierdut 8 puncte, ceea ce m-a a impresionat a fost modul corect si transparent al acestei comunicari. Este prima data, dupa atatia ani in care particip la licitatii de proiecte, si aflu exact care este motivul aprecierii sau respingerii unei cereri de finantare. M-a impresionat modul concis si la obiect al textelor, si corectitudinea evaluarii.
Aceasta forma transparenta de comunicare, care trebuie sa fie o normalitate, apare ca o exceptie. Idea este ca printro comunicare deschisa avem de invatat cu totii, si ne ajuta sa ne perfectionam mai departe. Toata stima pentru echipa de la ANCS, si multumiri din partea mea. Un pas mic inainte care merita apreciat. Este vorba de respect pentru munca noastra. N-am castigat finantarea proiectului, dar ma simt apreciat.
Ce bine ar fi daca aceasta practica s-ar raspandi si in alte AM-uri, mai ales pentru Fondurile Nationale!
Publicat in: Cercetare, Dezvoltare, Fonduri structurale, Cercetare, Comunicare, Fonduri structurale,transparenta.
Citind articolul lui Codrin despre “Excelenta in educatie”, mi-am adus aminte …
eram tanar si nu am excelat la invatatura. Pina in clasa a 8-a, eram pasionat de meserii practice -mecanica, tamplarie, electrica. La liceu – de sport, muzica, literatura clasica. La facultate – de filosofie, pictura, limbi straine. Am devenit inginer metalurg, nu eu am ales, a vrut familia si partidul!!! - asa era sistemul - No choice.
In fiecare perioada, am avut noroc sa am cite-un profesor sau prieten, care m-au incurajat si indrumat. Atunci, in sistemul comunist, nu existau finantatori - Fundatii sau alte posibilitati care exista acum, totul era bazat pe pasiune si vointa personala, iar scoala era pe sistemul vechi (o imitatie proasta a scolii rusa).
De-a lungul timpului, am observat ca majoritatea celor care aveau medie ridicata la scoala nu au excelat in viata, unii chiar au ajuns activisti de partid. Majoritatea celor care au excelat in viata, in perioada scolii aveau rezultate medii, si nu au fost observati de nimeni.
In concluzie, eu cred ca sistemul de invatamant trebuie sa depisteze, sa incurajeze, sa ajute tinerii sa fie capabili sa aleaga. Sa incurajeze creativitatea, sa ofere metode de invatare autodidacta rapida, sa ofere baza de date si informatii strict necesare ca punct de pornire, sa dezvolte gandirea libera, sa ofere instrumentele necesare pentru dezvoltarea personala – self thinking. Sa le deschida usile vietii reale, sa-i invete sa “inoate”.
Din pacate, pina acum in sistemul scolar, producem in continuare tineri pasivi, plictisiti de scoala si de sabloane inutile. Obligati sa memoreze ce spun profesorii lor nemultumiti si nemotivati, condusi politic - producatori de mediocritate – sau politicieni.
Reforma in invatamant nu poate sa vina din partea celor care sunt condusi politic si de interese personale, care poate sunt prinsi in sistem, plafonati… parerea mea – pina la reforma mai este.
Inca ceva, noi – cei din sectorul privat ne zbatem ca sa supravituim. Unii fac cite doua facultati, masterate, doctorate si urmam in continuare, indiferent de virsta pe care avem, cursuri de comunicare, de training, de PM, de dezvoltare personala … . Participam la seminarii si conferinte profesionale sau sociale, si toate pe banii nostrii. Eu unul, n-am intalnit in aceste activitati de formare continua niciun angajat din sectorul invatamantului de stat. Oare ei nu au nevoie ? Sunt dotati pe viata ?
Un profesor de mate/fizica/chimie etc., sigur ca stie materia lui, problema este cum preda, cum comunica, ce relatii stabileste si cum atrage interesul elevilor, cum face evaluarea gradului de asimilare reala, cum stimuleaza…
Este o tema lunga de discutat, ma opresc aici.
Publicat in: Dezvoltare, invatamant, reforma, Dezvoltare, excelenta, invatamant.
Ai o idee si vrei sa faci un proiect?
Ai un proiect pentru care vrei sa gasesti finantare?
Vrei sa dobandesti abilitati practice in implementarea si managementul de proiect?
Vrei sa scrii o cerere de finantare de succes?
Proiectul tau poate prinde contur, cand vei participa la PM BY DOING!
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale de la Ministerul de Finante, atesta esecul mecanismelor care ar fi trebuit sa atraga in Romania sume consistente. Din cele 3,1 miliarde de euro pentru 2007 si 2008 cumulat, Romania a reusit sa cheltuiasca in doi ani numai 6%.
In ciuda faptului ca solicitantii au depus suficiente proiecte incat sa acopere de doua ori sumele disponibile, procedurile complicate, birocratia, lipsa de informatii si de comunicare, apelul la unele agentii de consultanta neprofesioniste au facut sa fie contractare un numar foarte redus de proiecte, din totalul celor depuse.
Acest lucru atesta deficiente de ordin legislativ , dar si lipsa unor competente la nivel de project management, precum si absenta unei culturi in acest domeniu.
PM BY DOING se adreseaza in special reprezentantilor Organizatiilor Neguvernamentale si Sectorului de Afaceri, care doresc sa scrie cereri de finantare pentru accesarea fondurilor comunitare, destinate domeniilor de interes si activitatilor organizatiilor pe care doresc sa se dezvolte.
Cursul dureaza 6 sau 4 saptamani si isi propune sa va initieze in tainele Managementului de Proiect.
La finalul cursului veti putea:
ü sa scrieti o cerere de finantare pentru tema si programul de finantare ales,
ü sa cautati si sa alegeti programul de finantare potrivit((national/comunitar) corespunzator temei alese,
ü sa implementati proiecte viabile si sustenabile.
Pentru inscrieri si informatii suplimentare ne poti contactata la:
Tel;0722.875.699 sau e-mail: office[at]omnimind.ro / admin[at]omnimind.ro, si astfel veti
primi formularele si agenda detaliata a cursului, sau http://blog.omnimind.ro/?page_id=323
Publicat in: Cunoastere, Dezvoltare, Fonduri structurale, Management de proiect, Resurse umane,consultanta, solutii, curs PM, Fonduri structurale, ideii, proiect.
Deci, am platit taxa de… , de fapt n-am inteles bine ce am platit si de ce. Unii zic ca este taxa de minimis, alti zic forfetara. Am auzit argumentarea la TV, cica’ unele firme nu declara profitul real, ca sa nu plateasca impozitul pe profit – care profit? Mai tarziu am auzit ca de fapt cei rai platnici sunt niste compani mari in dificultate, pe care statul din cind in cind le mai iarta – asa e regula! Acestia, majoritatea erau de stat, mai nou au aparut si privati, multinationale, dar tot mari. In orice caz, exclus sa fie IMM-ri , ele sunt jupuite si tabacite, luate la bani marunti zilnic de Fisc si ITM.
Sunt un micro, o organizatie de cercetare, care prin statut este obligata sa reinvesteasca profitul in activitati de cercetare sau formare. Traind prin proiecte, ne zbatem sa acoperim cofinantarea, asa am supravietuit pina acum. Sursele proprii provin din activitati de consultanta sau in cel mai fericit caz - un contract direct cu benefiari. Daca nici acestea nu se intampla, venim cu bani de acasa ca sa acoperim cofinantarea.
Anul asta, ca sa fie treaba facuta bine pina la capat, ne- au taiat fondurile la INOVARE cu 50% ( contractele incepute din 2007), au suspendat contractele incepute din 2008. Anuntul s-a facut in luna Martie, dupa ce cheltuisem jumatatea din devizul aprobat si parafat. Dupa ceva timp, m-am lamurit care este treaba, ultimele contracte le vom face oricum anul asta, doar plata va fi suspendata, la anu’ – am devenit investitori, creditori ai statului sau voluntari! Am aflat deasemena, ca nu mai sunt alte apeluri anul asta, si eu planificasem sa ma bag cu un proiect baban la PARTENERIATE. Gata, hai la STRUCTURALE. Am depus si acolo unul serios, bine inteles nu astept sa am raspuns acum, pina la raspuns mai e.
Azi am aflat ca iarasi se taie bugetul, si chiar la structurale, cu un miliard! – pai, au o mare preocupare sa acopera lefurile (deficitul bugetar). Dar cum ramane cu atragerea fondurilor europene? Gata pregatesc bagajele, ca nu se stie ce ne mai taie la disperare. Nu mai stim ce planificam, ce strategii adoptam, a devenit ca la jocuri de noroc – pe ce ne bazam?
Fiind cercetator, imi plac sloganurile din „Strategia …..” si „PN II” – „ne vom dezvolta prin cunoastere…”, „…cercetarea este prioritara…”, „…prin cresterea valorii adaugate..”, chiar le-am crezut la un moment dat in aceasta solutie!
Am si eu niste „off-uri” ca toate lumea. Ce ma sfatuiti, sa mai stau? Vai de capul lor! de asa solutii si masuri anticriza, care ne omoara cu zile.
Publicat in: Cercetare, Criza, Cunoastere, Dezvoltare, Fonduri structurale, Riscurile, masuri anticriza,solutii, Cercetare, Criza, masuri, solutii, taxe.
In productie sunt probleme importante, care pot fi rezolvate numai cu sprijinul cercetarii, doar ca marile companii siderurgice, in cele mai multe cazuri nu apeleaza pentru servicii de cercetare la furnizori autohtoni de cercetare, care sunt aproape inexistenti pentru ei sau mai bine zis „invizibili”. Canalele de comunicare intre ei si companiile producatoare sunt aproape infundate. De ce oare, daca exista?
Practic, cercetarea traieste din fondurile publice si mai nou din cele comunitare, care sunt orientate in principal catre organizatii CD de stat. Iar cele private de marime micro sau mica, fac acrobatii si echilibristica pentru supravetuire in acest an. In 2010 va fi mai bine, oare?
Gindindu-ma la acest subiect, pentru a vedea dincolo de aparenta prezentului, ce genereaza aceasta situatie, am subliniat cativa factori, pe care ii stim cu totii:
- Companiile multinationale, care au privatizat marea industrie romaneasca, au politici proprii pentru a stimula cercetarea interna in cadrul grupului. In acest mod ei sunt refractari fata de serviciile de cercetare provenite din exteriorul grupului. Considera ca asa se protejeaza de scurgeri de informatii care le pot afecta competivitatea pe piata globala.
- Ofertele serviciilor locale de cercetare nu sunt promovate suficient si au caracter general fara sa capete forma unui produs specific de calitate, standartizat si fezabil, care sa aiba ca obiectiv principal profitul , element motivator si convingator pentru capitalistii beneficiari.
- Mostenirea istoricului cercetarii formale fara impact de eficienta in productie a creat o imagine deformata asupra cercetarii autohtone, care sufera de un grad scazut de incredere din partea marilor producatori din industria otelului.
- Cercetarea privata este slab dotata si nu dispune de fonduri de dezvoltare pentru a devenii competitiva pe piata. Sansele de supravetuire ale unui IMM cu activitate principala de cercetare sunt minime, mai ales in conditiile crizei actuale. Ei nu pot suporta cofinantarea obligatorie a proiectelor finantate din fonduri structurale sau nationale, majoritatea lor sufera de lipsa de resurse.
- Cercetarea este considerata un domeniu cu grad de risc ridicat, pe care majoritatea bancilor din Romania se feresc sa-l asume, mai ales in conditiile actuale. IMM-rile nu au garantii suficiente ca sa poata accesa credite pe termen mediu sau lung pentru dezvoltarea lor.
- Resursa umana din domeniul cercetarii este imbatranita fizic si moral. Orientarea tinerilor obsolventi din domeniu catre cercetare nu este motivata suficient. Cariera in profesia de cercetator nu este atractiva pentru tinerii capabili si competenti, care au ambitii privind perspectiva lor profesionala – sa fie insotita de castiguri pe masura nivelului lor de cunostinte. In conditiile actuale, treptele carierei unui cercetator sunt foarte lungi iar posturile sunt ocupate, asteptarea prea lunga. Nu exista scurtaturi pentru cei talentati, pasionati si visatori. Solutia lor, cea simpla si rapida devine emigratia.
- Activitatile de cercetare sunt lipsite de un management eficient dupa standarde internationale. Organizatiile de cercetare, in majoritatea lor nu au in spate strategii si planuri de dezvoltare, chiar fara pretentia sa fie bine puse la punct si sustinute cu surse financiare garantate, iar din punct de vedere al culturi organizationale – nu sunt bine orientate pe proiecte, ceea ce reduce adaptabilitatea si flexibilitatea lor fata de provocarile momentului.
- In domeniul cercetarii metalurgice, organizatiile private de marime micro, proaspat create, opereaza solitare pe piata, intr-un spatiu de „haos aparent”. Nu sunt organizate, coalizate, n-au sindicate, nu sunt reprezentate nicaieri, iar de network – nici vorba. Gradul de integrare in retelele profesionale internationale este nesemnificativ. Timide si fara curaj pentru a intra pe piata internationala, lipsite de experienta, de traditii , cu legaturi slabe cu exteriorul!
- IMM-rile de profil, in care comisia Europeana isi pune marea speranta de viitor, si asa cum sunt, putin valorificate, insuficient promovate si neincurajate, totusi reprezint un potential pentru dezvoltare, cred eu. In aceasta stare de fapt, avem nevoie de o schimbare, de masuri concrete, de actiuni coerente, bune intentii si vointa politica, si nu de texte declarative. Ca de obicei timpul trece, de fapt ne scapa de sub control !
Hai sa i punem fraul care trebuie, sau volanul potrivit!
Publicat in: Cercetare, Criza, Dezvoltare, Fonduri structurale, Management de proiect, Resurse umane,Riscurile, Cercetare, Comunicare, Criza, Dezvoltare.
Articolul „Vidul cuantic” al lui Tiberiu, este o prezentare in diagonala a preocuparii intelectuale a multor oameni cautatori de raspunsuri la realitatea perceputa, cei care nu se multumesc cu starea de fapt a lucrurilor si cauta solutii de viitor. De fiecare data cind imi intorc privirea spre acest subiect am senzatia unui gol care creste cu cit mai mult incerc sa dau raspunsuri. Fiind cercetator de profesie, deseori ma aflu in fundaturi de unde nu vad iesire, deseori imi lipseste ceva ca sa merg mai departe, si intrebarea de la care am plecatramane deschisa. Citind articolul, mi-am pus problema daca acest „vid” este cuantic sau este golul din cunostintele noastre.
Am intrat in era informationala, cautam informatii, le prelucram, facem deductii sau abstractii si tragem concluzii. Deja stim ca informatia da putere, aduce profit si bani. Oamenii de stiinta, cercetatorii, analistii economici si politici ofera aproape zilnic metode noi si interpretari noi ale informatii, cauta cauzalitatea , construesc sisteme, elemente unificatoare, cauta adevarul.
De multe ori spatiul virtual ( subiectivismul nostru) in care cautam raspunsurile nu corespunde cu cel real, care exista peste granitele cunostiintelor noastre actuale, multidimensiunealitatea lui este la un nivel de ordin mult mai mic. Vrem sa construim ceva controlabil fara sa avem instrumentele necesare pentru dedectare si prelucrare, suntem inca la inceput. Cutia neagra este inca prea mare ca sa intelegem ce se intampla in interiorul ei, iar banda zgomodului unde se ascunde semnalul cautat, este inca prea larga.
In manualele scolare timpul este prezentat ca vector si are o directie, asa si progresul sau dezvoltarea mult dorita. Deciziile noastre de toate zilele nu au o singura directie, pot fi vazute ca un cimp destul de larg, a carui rezultanta deseori nu corespunde cu vectorul progres, iar alteori are directia opusa. Noi suntem responsabili incotro mergem.
A propo, cum vi se pare decizia de a micsora fondurile cercetarii nationale?
Publicat in: Cercetare, Cunoastere, Dezvoltare, Cercetare, Cunoastere, Stiinta, teorie.
La ora actuala si in Bucuresti, din ce in ce mai mult vezi oameni care in puaza de pranz se duc la fast food-uri sau restaurante ca sa ia masa - Ca la NY, sau Tokio, Londra. Sigur ca ii costa mai mult, dar strans cu timpul, scapa de traficul infernal, se mai intalnesc cu cineva, nu gatesc si nu spala vase, oferta este mai mare mai ales cind nu te pricepi foarte bine la gatit. Cu alte cuvinte, fac asta nu numai pentru ca isi permit sau din comoditate, dar au si anumite beneficii.
Mie mi se pare potrivit sa facem comparatia intre situatia prezentata mai sus, si externalizarea de servicii sau atunci cand apelam la un consultant profesionist pentru un proiect, un studiu sau o cerere de finantare. Indiferent ca uneori avem impresia ca putem sa facem singuri totul, este bine sa externalizam. De fapt, si atunci cand fac singur ceva ma costa timp, materiale, culegerea de informatii, transport, tiparire, dotari necesare etc, la fel cum se intampla atunci cand ma hotarasc sa mananc acasa in loc sa merg la restaurant, am nevoie de legume, carne si timp sa le pregatesc. Efortul poate fi calculat in bani cheltuiti sau bani necastigati in timpul respectiv. Cind platesti un serviciu externalizat de fapt platesti in plus numai diferenta si in acelasi timp poti sa faci altceva ca sa castigi alti bani. Lumea civilizata a descoperit de timpuriu aceste calcule si a adoptat forma externalizarii serviciilor ca o formula de suces si profitabila. Cel mai mare castig consta in calitatea serviciilor pe care le exgternalizezi. Consultantii profesionisti, care fac proiecte pe banda rulanta sigur ca sunt mai indemanatici, mai rapizi, au instrumente, au seturi de module gata facute care sunt generale si aproape identice, care pot fi folosite cu mici modificari in orice proiect. Ei cunosc limbajul ghidurilor, au clara de la inceput schema si gasesc repede incadrarea potrivita, merg direct la tinta. Cunoscand modul de evaluare, cerintele si obiectivele pentru majoritatea apelurilor, au „pachete” de formulari potrivite si nu trebuie decat sa schimbi subiectul specific proiectului.
Pot sa dezvolt subiectul si pe partea implementarii proiectului, dar imi ia mai mult timp, idea este acealasi, poate voi reveni intr-un alt articol.
Traim intr-o perioada de tranzitie in care se intampla multe schimbari, incet incet vom intra si noi in lumea „buna”. Mai timizi, un pic impinsi din spate, dar sigur vom intra – nu avem de ales. Vom renunta la gandirea mestesugarului, care le facea singur pe toate, iar daca vrem sa castigam – poate ca ar fi util sa incepem sa gandim ca expertii in finante – sa castigam bani in timp cit mai scurt, sa ne orientam dupa randament, adica sa lucram 20% efort si sa obtinem 80% din profit.
Sfatul meu – nu pierdeti timp daca aveti o idee de proiect.
Publicat in: Fonduri structurale, consultanta, consultanta, servicii.
Noi toti avem nevoie de solutii, pentru momente de criza personala, de afacerii, la orice aspect al vietii noastre care a intrat in stare de stagnare sau criza. Solutia poate fi o schimbare, o modificare, o reorientare, o inbunatatire, un pact sau acord, un proiect, o decizie cu efect pe termen scurt sau lung. Intotdeauna ea este bazata pe trecut si vizeaza perspectiva. Sa ai solutie, inseamana sa vez clar viitorul, sa sti ce ai de facut, sa sti ce vrei si ce astepti, sa fi constient de sacrificiile pe care le asumi ca sa obtii succesul.
Solutia intotdeauna exista in noi, indiferent daca o vedem sau nu. Deseori este ascunsa sub bruiajul zilnic, perturbatii dezinformative, rutina plafonatoare, acoperita de virtualitatea (imaginea ta despre problema) subiectiva , individuala si/sau colectiva. Ca sa vezi solutia, de multe ori, iti trebuie instrumente specifice domeniului – cunoasterea.
Consultanti i sunt cei care au invatat manuirea unor instrumente specializate intr-o directie sau alta, sunt cei care au invatat cite ceva despre metodele de investigare ale unei situatii, necesare pentru descoperirea solutiilor. Unii au creat deja o experienta, trecind de la caz la caz, oferind solutii des eori potrivite. Toti consultanti i au avut un moment zero de la care au inceput si au crescut muncind, asta e regula, nimeni nu s-a nascut consultant gata facut. Acum in perioada pe care o traversam, cred eu, este momentul pentru toti consultantii, sa invatam muncind, acumuland experiente noi si sa oferim clientilor solutii de calitate, pastrandu-ne integritatea si etica profesionala.
N-as vrea sa vorbesc aici despre prefacatorie, inselaciune, profitoria unor pseudo specialisti, cu care au avut de a face unii clienti ne-norocosi, si care bruiaza imaginea profesiei de consultant. Fiecare are experienta si parerea lui despre acest subiect, generalizarea este daunatoare, profesia de consultant se va dezvolta in continuare.
Suntem cu totii deacord – dorim dezvoltare. Dar cum facem, in ce directie, ce obiective stabilim, in ce termeni, si cit ne costa ? Iata citeva intrebari pe care si le pun cei care simt nevoia sa vada perspectiva, cei care sunt constienti de riscurile stagnarii, deschisi la noi provacari ale viitorului.
Planificarea dezvoltarii, proiectarea viitorului, presupune studii, analize, statistici, estimari, reevaluari, stabilire de criterii, misiuni, valori si obiective. Dezvoltarea presupune reorientare, restructurare, schimbari, care au nevoie de cresterea resurselor, realizare de investitii, diversificarea si largirea surselor de finantare etc.
Ca sa se dezvolte, o tara, trebuie sa se dezvolte entitatile productive, invatamantul, administratia, IMM-uri si chiar si indivizii. Dezvoltarea ar trebui stimulata la nivel national, local etc., si incepe de jos pina sus. In stadiul actual avem fonduri structurale si nationale, care stimuleaza dezvoltarea si reprezinta o premiza buna pentru viitor.
Sprijinirea dezvoltarii IMM-urilor – o tema actuala, sunt fonduri alocate, si undeva in pachetele informative este spefcificat ca, proiectele pot fi eligibile daca fac parte din proiecte mai mari sau strategii de dezvoltare ale solicitantului. Aceasta presupune ca solicitantul cere sprijinul acestor fonduri pentru a pune in aplicare o strategie pe care a construit-o, cu alte cuvinte stie in ce directie se va dezvolta, pentru ce, cit si cind are nevoie de fonduri, are o perspectiva clara in contextul economic. Fiecare proiect realizat reprezinte o caramida in dezvoltarea firmei si societatii.
Realitatea este ca microintreprinderi nu construiesc strategii de dezvoltare. Motivele sunt diferite, lipsa de cultura, de cunostinte in PM, de resurse si fonduri necesare – vedere limitata la nivelul supravietuirii. Consultanta in acest domeniu este scumpa pentru ei si increderea ca pot beneficia de sprijin pe aceasta directie este mica. Multe formalitati si des se intampla ca unii consultanti cauta beneficiari ca sa consuma fondurile alocate si nu invers. S-a creat deja o piata care a stabilit regurile ei. Fiecare dintre acesti consultanti pretinde, garanteaza succes in accesarea fondurilor si are pretul lui dupa nume, concurenta intr-un cerc strans, recomandari directionate, trafic, etc.
Este o perioada tranzitorie, de criza. Unele afaceri merg cu frane sau cad, pentru cei mici pericolul de faliment este la ordinea zilei. In acest moment cred ca trebuie sa ne gandim serios la viitor, sa ne apucam de planuri si de proiecte. Daca n-am facuto pina acum, fiindca nu stiam, este momentul sa facem un efort, sa ne instruim rapid, ca sa intelegem si sa putem face planuri de dezvoltare. Aceasta dezvoltare a noastra proprie este o necesitate urgenta si este singura cale a succesului in depasirea periodei pe care traim cu toti – sa invatam din mers.
In loc sa vorbim de Craciun, de sarbatori, vrand ne- vrand, tot de criza vorbim.
Eu am o imagine a crizei prezentata de masmedia la nivel macro economic prin accentuarea deficitului bugetar, scaderea productiei si exportului, cresterea preturilor si a dobanzilor, crestere indatorarii si lipsa de lichiditati, asprirea creditarii si lipsa de incredere. Avem si experienta 2009, cu fonduri reduse la INOVARE, cu proiecte amanate sau interupte, cu apeluri prelungite sau nedeschise, cu intarzieri de contractare, cu avantajarea APL-rilor si institutiilor publice pentru a acoperii o parte de salarii bugetare etc.
As dori sa vad o analiza profunda a economiei romanesti, o scanare macro si micro cu punctele ei critice, solutii de moment si de viitor, in schimb majoritatea analistilor se refera la diferite comentarii prelevate din afara granitelor tari, idei globale, exemple americane, europene, modelul chinez etc. Se fac diferite previziuni, se prezinta directii de evolutie a economiei mondiale, extrapolari globale, care probabil ne vor atinge si pe noi direct sau indirect, dar care sunt putin palpabile pentru omul de rand si intreprinzatorul roman, care vor sa stie ce este de facut imediat si mai incolo.
Acum criza a ajuns la nivel de microeconomie, bate la usa fiecarei firme, indiferent de marimea ei, care are inertia, strategia, situatia si context specific. Facturi neincasate- plati intarziate, somatie ANAF- blocare de conturi bancare etc. Masurile anticriza ale guvernului sunt macro si isi fac efectul in timp (indiferent in ce directie), iar fiecare companie necesita solutii acum, ieri – „planul A, B,…”. Asta presupune reevaluarea situatiei, a clientilor, a furnizorilor, a capacitatii de atragere de finantari, creditari, competivitatea produselor si serviciilor, reorientarea pietei, evolutia preturilor, dobanzilor, taxelor, perspectiva inflatiei etc. Riscul in aceste conditii ne pandeste dupa fiecare colt .
Privim prognozele atat de variate, uneori chiar contraditorii, vedem cum nesiguranta viitorului asfixiaza initiativa, descurajeaza chiar si aventurierii cei mai curajosi. Cred ca in sfarsit a venit momentul specialistului lasat in umbra. Amatorii au un grad mare de expunere a riscurilor pe care le-au ignorat atata timp. Selectia naturala isi spune cuvantul, vor supravietui cei vizionari, cei care au rezerve, cei cu planul B gata in sertar, gospodarii care au experienta in management si administrare, cei cu angajati fideli si motivati.
In acest moment trebuie sa ne oprim la detalii, sa analizam orice scurgere de fonduri, exces de cheltuieli, sa hermetizam afacerea si sa optimizam activitatile. Putine companii, mai ales IMM-uri, urmaresc indicatorul randament. In aceasta perioda de criza, cresterea randamentului devina o prioritate, este un punct important de orientare in luarea deciziilor privind angajarea sau reducerea numarului de angajati, initierea de investitii de extindere sau reducerea activitatii, reorientare si masuri radicale pentru eficientizare si optimizare.
Este un moment care impune informare, analize, cercetari, asistenta profesionala. Mersul in continuare dupa „nas”, bazandu-va pe intuitie sau experienta inceputului , este o alegere proasta, o expunere la un risc foarte probabil. Daca aveti semne si nu sunteti sigur pentru viitorul afacerii, recomandarea este sa apelati la specialisti, la servicii specializate de consiliere in domeniu, astfel poate salvati afacerea.
Un IMM din sectorul privat cu obiect de activitate CD, fie este vorba de un S.A. sau un SRL, nu poate sa acceseze fonduri pentru cercetari fara sa fie si beneficiar, si ca atare trebuie sa cofinanteze proiectul. Neavind activitate de productie, poate sa faca cercetari pentru un anume beneficiar sub forma de prestari servicii, ca tert, sau ca partener cu conditia sa cofinanteeze partea lui. Aceasta este situatia in cazul programului INOVARE dar si la POS CCE axa 2 .
In toate aceste programe de finantare, fiind vorba de bani publici si ajutor de stat nu exista profit. O firma care desfasoara activitate de cercetare fara profit si cofinanteaza, in mod normal iese in pierdere din aceste proiecte. Care este idea, poate nu inteleg eu bine mecanismul, sa muncesti , sa produci proiecte, tehnologii sau produse noi, si sa pierzi bani sau sa dai din profitul pe care l-ai obtinut din alte activitati?
Universitatile si institutele nationale din sectorul public au voie sa fac cercetare fara sa cofinanteze, iar societatile comerciale sau persoane fizice cu activitati cu profil cercetare – nu, ei trebuie sa vina cu niste bani. Eu inteleg, daca este vorba de beneficiari producatori care in urma unei aplicatii (rezultat al proiectului de cercetare) scot profit si este normal sa investeasca pentru asta – fonduri recuperate post proiect intr-o perioada relativ scurta.
Din toata aceasta poveste, inteleg ca cei care au intocmit ghidurile solicitantilor, si/sau criteriile de egibilitate ale solicitantului din PN II sau POS CCE axa 2, au in vedere doua tipuri de beneficiari – din sectorul public care nu cofinanteaza si cei din sectorul privat (producatori) care cofinanteaza. Cercetatorii privati, care vor sa fac cercetare, sunt in afara jocului. Ei pot sa participe numai in conditii de parteneriat cu producatorii beneficiari si sa gaseasca diferite cai pentru acoperirea cofinantarii.
La programul IDEI sunt eligibili numai Universitati si Institute nationale. In acest program sunt finantate studii fundamentale, iar societatile comerciale sau persoane fizice de profil CD – nu sunt eligibili.
Cum este asigurat principiul egalitatilor de sanse in aceasta directie?
Care credeti ca ar putea fi solutiile pentru asigurarea aplicarii acestui pricipiu de care se face atata uz – Egalitatea de sanse – intrun domeniu de care avem cu totii atat nevoie, pentru dezvoltare si modernizare – Ceretarea ?
